Cât de des te-ai confruntat cu următoarea situație: trebuie să explici o chestie cuiva și oricât de logică și ușor de înțeles ți se pare chestia respectivă, interlocutorul tău pur și simplu nu pare să ajungă pe aceeași lungime de undă.
Începi să te întrebi dacă vorbiți aceeași limbă sau dacă pur și simplu persoana respectivă a pariat câți peri albi îți poate scoate.
Ei bine, cum ar spune englezii: it’s not you, it’s me. Există posibilitatea (și asta ar putea să te doară puțin) ca vina să îți aparțină și tu nici măcar să nu îți dai seama de asta. Cauza se numește ”blestemul cunoașterii” și este un mecanism cognitiv incredibil de subtil.
La Connect Media și noi mai cădem victime ale acestui blestem. Ne dăm seama de asta atunci când vorbim cu un client și privirea acestuia este acoperită cu o patină translucidă. Acela este momentul în care realizăm că informațiile, care pentru noi sunt aparent evidente, sunt complet noi pentru interlocutor, motiv pentru care persoana respectivă este lăsată ușor în ceață.
Nu este vina lor, este vina noastră.
Pe scurt, blestemul cunoașterii este dificultatea de a-ți imagina cum este pentru altcineva să nu știe un lucru pe care deja tu îl cunoști și înțelegi.
Deși se numește blestem, nu trebuie să apelezi la descântece și anti-deochi pentru a scăpa de el.
Dacă vrei să elimini acest pericol, trebuie să apelezi la ceva mult mai puternic: la empatie.
De unde apare ”blestemul cunoașterii”?
Când știi ceva bine de tot, nu îți dai seama cât de abstract te gândești la el – uiți că cineva care se confruntă pentru prima oară cu subiectul respectiv nu are aceeași fundație de cunoștințe și nici experiențele prin care tu ai trecut pentru a ajunge la ”eu înțeleg!”
Astfel, cu cât știi mai bine un lucru, cu atât mai puțin îți amintești cât de greu a fost să îl înveți.
Cum se manifestă ”blestemul cunoașterii”?
Deși definiția lui pare destul de simplă și completă, această ”năpastă” cognitivă se manifestă în patru moduri principale.
- Egocentrism
După cum bine îți poți imagina, fiecare dintre noi este centrul propriului univers și din cauza asta uneori ne poate fi aproape imposibil să ne imaginăm o situație din perspectiva altei persoane.
Dacă ai copii sau cunoști pe cineva cu copii, ei sunt cel mai bun exemplu de egocentrism (și nu o spunem cu răutate).
Un copil care s-a jucat toată ziua nu va înțelege de ce seara părintele va fi nervos din cauza dezordinii din întreaga casă. Pentru copil situația este simplă: ”m-am jucat, m-am distrat și dezordinea este doar o consecință infimă a acestei distracții”.
El nu își poate imagina situația din perspectiva părintelui: ”toată ziua am fost la muncă, vreau să mă așez și să mă opresc dar nu pot pentru că întreaga casă este un teatru de operațiuni LEGO!”.
- Autoritate retrospectivă
Este foarte ușor să prezici finalul unei situații odată ce știi cum aceasta s-a finalizat.
În 2019 ni se pare absolut evident că naziștii vor fi învinși sau că Zidul Berlinului nu va separa orașul pentru totdeauna. Dar dacă am fi trăit în Polonia în 1941 sau în Mitte în 1972 și am fi rostit aceste previziuni cu maximă convingere, s-ar putea să fi fost priviți cam la fel cum astăzi privim un nene de pe stradă care vorbește de unul singur.
- Fals consens
Cu siguranță cunoști acest personaj din filme: omul de o igienă îndoielnică, acoperit cu o pancartă de carton pe care scrie mare „SFÂRȘITUL E APROAPE”.
Pe lângă probleme evidente de natură olfactivă și estetică, omul nostru suferă și din cauza ”blestemului”: el își imaginează că absolut toată lumea din jurul său i-a urmat firul argumentativ și că a ajuns la aceeași concluzie ca el (oricât de ridicolă ar fi concluzia respectivă).
- Transparența iluzorie
Aici ne referim mai mult la interacțiunile face to face. Avem trei personaje: Mihai, Bogdan și Florin. Mihai și Bogdan se cunosc din gimnaziu, iar Florin este o adiție nouă la duo-ul lor. Mihai este mereu surprins de faptul că Florin nu se prinde când Bogdan glumește. Motivul este pentru că Mihai îl cunoaște atât de bine pe Bogdan, încât a uitat cum este să NU îi cunoști toate manierismele, ticurile și reacțiile.
Pentru Mihai Bogdan e la fel de transparent ca o folie de plastic. Pentru Florin Bogdan are transparența foliei de aluminiu.
Cum te poți deochea?
Prin empatie. Noi încercăm astfel să ne punem în pielea interlocutorului nostru:
- evităm jargonul, abrevierile și vocabularul tehnic.
CTA, CPM, reach, dashboard, engagement, unitate vizuală, etc. Încercăm astfel să pornim conversația pe picior de egalitate și să oferim informații într-un mod clar și ușor de înțeles indiferent de gradul de alfabetizare în acest domeniu. Până la urmă nu este nicio problemă dacă nu cunoști acești termeni – treaba noastră este să îi știm și să îți explicăm de ce sunt relevanți pentru compania ta.
- dacă nu putem, câteva cuvinte în plus pot face diferența între un interlocutor care înțelege pe deplin care sunt beneficiile unui anumit serviciu și unul care pleacă de la noi mai confuz decât atunci când a sosit.
Ai auzit de social media dar nu știi de ce îți trebuie pentru brand-ul tău? Știi că un logo este important dar nu prea cunoști detaliile construcției unui logo profesionist? Treaba noastră este să îți explicăm în detaliu de ce propunerile noastre sunt relevante pentru planurile tale de viitor și cum te pot ajuta să crești sănătos.
Dacă tot este început de an, acesta este și obiectivul nostru pentru 2019: să nu uităm niciodată cum este să NU știi ceva, cât de lung a fost drumul până ce am învățat totul despre nișele noastre și că scopul nostru este să oferim informații utile, ușor de înțeles și de integrat în viitorul unui brand.
Vrei să vezi cum luptăm împotriva ”blestemului cunoașterii”? Știi unde ne găsești 😊.